Derfunke - Ministrul finanțelor Steinbrück, în conformitate cu interesele de capital „Dieta fără efort nu este

Ministrul finanțelor, Steinbrück, în conformitate cu interesele capitale: „Dieta fără efort nu este posibilă”

La 19 mai 2006, s-a decis cea mai mare creștere a taxei pe valoarea adăugată din istoria Republicii Federale Germania, care ar trebui să aducă autorităților fiscale încă 20 de miliarde de euro anual. Adoptarea Legii suplimentare pentru gospodării include noi sarcini, în special pentru angajați: reduceri pentru părinții copiilor mai mari, navetiști și economiți.

Anularea indemnizației forfetare la distanță pentru primii 20 de kilometri va costa în total 2,5 miliarde de euro. Reducerea la jumătate a creditului fiscal pentru economii aduce autorităților fiscale 0,8 miliarde EUR, iar eliminarea alocației pentru copii de la vârsta de 25 de ani aduce încă 0,5 miliarde EUR. În schimb, plățile de concediere sunt complet impozitate; Duminica, schimbul de noapte și taxele de sărbători rămân scutite de impozite până la 50 de euro, dar de la 25 de euro contribuțiile de asigurări sociale sunt percepute imediat, în timp ce, pe de altă parte, impozitele pe câștigurile de capital și câștigurile de capital privat continuă să scadă. Așa-numitul impozit bogat pe venitul privat, care îi „taxează” pe cei bogați cu 1,2 miliarde de euro (250.000 de euro pentru cei singuri și 500.000 de euro pentru cuplurile căsătorite), este o glumă proastă. Fostul guvern federal roșu-verde sub Schröder, sub responsabilitatea sa, a redus rata maximă a impozitului pe venit de la 54 la 42% și a sărbătorit acest lucru ca o etapă fundamentală în crearea de locuri de muncă. După ce nimic nu a ieșit din acest lucru și marea coaliție a căutat noi surse de venit, a crescut ușor rata maximă a impozitului pe venit la 45% și a vândut-o ca „impozit pe bogați” care a fost acordat SPD lăsat ca morcov.

Statul de bunăstare a la Steinbrück

Trebuie să țineți cont de acest lucru: angajații, șomerii și pensionarii se încasează. Bogații și corporațiile, pe de altă parte, au fost ușurați de ani de zile. Roșu-Verde dăruise deja cadouri fiscale puternice. Cu 60 de miliarde de euro, după cum a spus Steinbrück, capitalul a fost eliberat anual de ceva timp, adică acești bani lipsesc din partea veniturilor. Unde este considerarea, adică crearea de locuri de muncă? Nimic! Cu toate acestea, proprietarii de capital se plâng de o rată de impozitare prea mare. Datorită lacunelor fiscale mari, părți mari din profit sunt deduse și deloc impozitate, astfel încât rata reală a impozitului este semnificativ mai mică decât rata calculată a impozitului. Potrivit estimărilor, maximum 15 la sută din profiturile corporative circulă către stat. Profiturile marilor companii sunt în creștere datorită scutirii de impozite care se întâmplă de ani de zile, dar contrar propagandei asociațiilor patronale, nu i-a ajutat pe șomeri să își găsească un loc de muncă. Reducerile de locuri de muncă continuă.

Cu greu există o națiune industrială foarte dezvoltată comparabilă, în care impozitele pe profit sunt la fel de mici ca în această țară. Aproape că nu există altă țară OCDE în care dogma locurilor de muncă care se presupune că este evocată pentru companii prin scutiri de impozite este atât de nerăbdătoare crezută și urmată. Realitatea din Germania a infirmat politica de economisire, reducere și reducere a impozitelor. În plus față de politica fiscală, costurile sociale ridicate și piața forței de muncă sunt principalele probleme pentru Steinbrück. „Elementele private” au fost deja implementate în serviciile publice. 5,5 milioane de contracte pentru o „pensie Riester” sunt „senzaționale pentru sistemul german de securitate socială”, a continuat Steinbrück. Toate acestea „nu sunt suficiente, dar nici nimic”.

În sistemele de securitate socială există un „potențial de consolidare” considerabil pentru bugetul federal. De exemplu, va fi implementată o mai mare concurență în viitoarea reformă a sănătății. Asociațiile patronale dau tonul apelând direct la beneficii în numerar reduse, la plăți mai mari ale copiilor și la prime care sunt decuplate de veniturile obținute. După aceea, toată lumea ar trebui să plătească o sumă forfetară lunară de cap de 180 de euro. Angajații ar trebui să asigure plata bolnavului în mod privat. Persoanele bolnave ar fi mai împovărate de coplate mai mari și de o taxă de practică de 5 euro pe vizită la medic. Acest extras din catalogul de groază al angajatorilor intră în negocierea reformei sănătății și fără o rezistență masivă a celor afectați la privatizarea sănătății, rezultatul final va fi o povară suplimentară considerabilă pentru pacienți.

Consecințele politicii

Creșterea cu trei procente a TVA-ului, care va intra în vigoare la începutul anului 2007 (crește de la 16 la 19 la sută), înseamnă o reducere a puterii de cumpărare, care va avea consecințe catastrofale pentru șomeri și salariați mici, în timp ce cei cu venituri mai mari cu greu le vor observa. La fel ca antreprenorii, aceștia primesc și compensații parțiale prin reducerea contribuțiilor la asigurările de șomaj. Companiile de meșteșuguri și servicii, în special, se opun acestei creșteri, deoarece situația deja pustie a economiei interne orientate spre piață s-ar agrava și mai mult. Economia exporturilor este unul dintre beneficiari, deoarece este mai puțin afectată de creșterea din partea costurilor. De aceea, numeroase institute de cercetare economică avertizează deja asupra consecințelor catastrofale ale creșterii TVA pentru creșterea economică. Eliminarea plăților speciale, cum ar fi plata de Crăciun și de vacanță, dumpingul salarial, extinderea sectorului cu salarii mici, prelungirea programului de lucru și creșterea costurilor de trai pun sub semnul întrebării o luminare a consumului sau o consolidare a puterii de cumpărare. Așadar, nu se poate vorbi de o creștere a economiei. Consecințele unei politici fiscale greșite în ultimii ani:

Cheltuieli cu educația în treimea inferioară a țărilor OECD
Rată de investiții publice pe jumătate mai mare decât în țările europene vecine
Lipsa investițiilor publice în infrastructură. Acestea sunt necesare pentru întreținere sau reînnoire
Mii de poduri feroviare, canalizarea multor comunități, rutele de circulație, școli și universități etc.
Lipsa impulsului cererii interne
Reduceri de locuri de muncă în sectorul public