Diagnosticul urticariei

Sfaturi științifice: Prof. Dr. med. Dr. h.c. Torsten Zuberbier

Aspectul clinic al urticariei este de obicei clar, astfel încât diagnosticul se face de obicei rapid. Găsirea cauzei sau a declanșatorului este adesea mult mai dificilă. Aici este necesară multă muncă de detectiv.

Procedura de diagnostic depinde de evoluția bolii și, eventual, de declanșatoare suspecte.

Diagnosticul urticariei acute

În cazul urticariei acute (spontane), diagnosticarea complexă nu este de obicei adecvată, deoarece de obicei dispare singură. Există doar două excepții pentru care de obicei are sens efectuarea testelor alergice: Pe de o parte, dacă există suspiciunea că stupii acuti sunt cauzați de o alergie alimentară de tip I la o persoană deja sensibilizată. Cealaltă excepție este atunci când sunt prezenți alți factori declanșatori, cum ar fi utilizarea medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Dacă o astfel de suspiciune este confirmată, cei afectați ar trebui să evite mai bine declanșatorul.

Diagnosticul urticariei cronice

Situația este diferită în cazul urticariei cronice (spontane). Aici este important să se excludă alte posibile boli (diagnostic diferențial), care pot fi asociate și cu formarea de sânge și/sau angioedem.

Primul pas în diagnostic este de obicei anamneza, adică o examinare amănunțită a istoricului medical de către medic. Datorită numeroaselor cauze posibile, acest lucru este deosebit de important pentru a găsi diagnosticul corect. Prin urmare, este cu atât mai important pentru cei afectați să documenteze cât mai bine posibil în ce circumstanțe și în ce context temporal apar simptomele pielii. Cu cât puteți raporta acest lucru mai exact medicului, cu atât mai bine pot fi inițiate mai multe etape de diagnostic. Poate fi foarte util să ții un jurnal pentru o anumită perioadă de timp. Lista de verificare pentru vizita medicului este, de asemenea, un ghid bun.

Întrebări importante pentru cei afectați

Răspunsul la următoarele întrebări, pe care medicul le poate pune, poate fi util în găsirea cauzelor și conexiunilor:

Examen fizic și teste de laborator

Al doilea pas de diagnostic este un examen fizic, care include examinarea pielii pe tot corpul. În funcție de rezultatele sondajului și de aceste examinări, vor urma măsuri diagnostice suplimentare. În special în cazul urticariei cronice spontane, aceasta include de obicei o probă de sânge cu determinarea așa-numitei hemodiferențe. Se determină numărul de celule sanguine, inclusiv proporția de subspecii individuale de celule albe din sânge (leucocite). Acestea joacă un rol important în procesele imunologice și inflamatorii. Alte teste de laborator prezintă semne de inflamație în organism. Acești așa-numiți markeri de inflamație includ, în special, rata de sedimentare a sângelui sau de sedimentare a celulelor sanguine (ESR, BKS) și proteina C-reactivă (CRP).

Dacă sunt suspectate anumite boli subiacente (de exemplu, infecții, boli autoimune), pot fi necesare și utile alte teste de laborator. Aceasta include, de exemplu, căutarea infecțiilor cauzate de anumite bacterii precum streptococi, stafilococi sau Helicobacter pylori precum și verificarea valorilor tiroidiene (TSH, anticorpi tiroidieni). Dacă există o suspiciune corespunzătoare, o examinare a urechii, nasului și gâtului (ORL) și/sau dentară poate fi utilă pentru a exclude inflamația cronică neobservată anterior în aceste zone.

Teste de provocare pentru declanșatoare suspecte

Dacă cineva este suspectat inductibile, adică stupi care pot fi declanșați de anumiți stimuli, se efectuează un test de provocare cu declanșatorul suspect pentru a confirma diagnosticul suspect. În unele cazuri, aceasta include un test de prag în care se determină valoarea pragului individual (de exemplu, temperatura sau intensitatea presiunii) din care se declanșează formarea wheals. Pentru majoritatea formularelor, sunt disponibile dispozitive testate (validate) și standardizate și metode de măsurare pentru testele de provocare.

Metodele obișnuite de testare pentru formularele individuale sunt descrise pe scurt mai jos:

Dacă se suspectează o reacție de pseudoalergie/intoleranță la alimente, poate fi utilă o dietă de eliminare diagnostic, în care alimentele suspectate sau alte substanțe sunt temporar omise.

Sfaturi științifice

Prof. Dr. med. Dr. h.c. Torsten Zuberbier

Departamentul de Dermatologie, Venereologie și Alergologie
Charité - University Medicine Berlin