Pilotul a murit din cauza supraîncărcării

Actualizat: 17.01.19 - 18:45

supraîncărcării

Din zeppelinul în flăcări se ridica o coloană înaltă de fum.

Pe 12 iunie 2011, un zeppelin a ars la aerodromul Reichelsheim, pilotul a fost ucis. Un nou raport oferă indicații despre modul în care s-a întâmplat accidentul.

Zeppelinul făcuse deja șapte zboruri în seara de 12 iunie 2011. La aterizarea după cel de-al optulea zbor turistic, a avut loc un accident la aerodromul Reichelsheim. Cei trei ocupanți s-au putut salva, dar pilotul de 52 de ani din Australia a murit.
Acum este clar: dirijabilul a fost supraîncărcat. Acest lucru reiese din raportul de anchetă al Biroului Federal de Investigare a Accidentelor Aeronautice (BFU).

Potrivit raportului, capacitatea de încărcare a dirijabilului „era sub cea optimă” chiar înainte de primul său zbor turistic. Se poate presupune că acest lucru „scăzuse și mai mult” spre seară.
Zborul accidentului începuse pentru un zbor de vizitare a obiectivelor turistice în jur de zece minute după șase seara. La bord erau trei fotoreporteri - inclusiv Joachim Storch, care fotografiază și pentru Frankfurter Rundschau.

Potrivit raportului anchetei, dirijabilul ar fi putut fi operat în timpul ultimei călătorii cu aproximativ 80 de kilograme „peste severitatea statică maximă permisă”. Potrivit echipei de anchetă, aceasta reiese din foaia de pregătire a zborului. Această ipoteză este confirmată de un contact SMS între pilot și echipajul de la sol, cu puțin timp înainte de aterizarea nereușită.

Acesta a fost modul în care a comunicat cu colegii săi de la sol, deoarece butonul pentru microfonul radioului a continuat să se blocheze, făcând imposibilă această formă de comunicare. „Pilotul era conștient de starea de încărcare în legătură cu condițiile dificile de aterizare și a comunicat acest lucru echipajului de la sol prin SMS”, continuă acesta. Echipa de anchetă nu a reușit să reconstruiască capacitatea de încărcare exactă a zeppelinului și încărcătura acestuia după aceea, potrivit raportului.

Aterizare dificilă

Cert este însă că manevra de aterizare a fost foarte dificilă pentru pilot. Dacă ar fi existat un vânt frontal, l-ar fi putut folosi pentru a încetini viteza aerului. Cu toate acestea, supraponderalitatea a făcut distanța de frânare mai mare. Pilotul experimentat știa acest lucru și a extins abordarea finală „pentru a putea reduce viteza de apropiere la o altitudine mică în iarba înaltă de 70 de centimetri”.

Cu aterizarea dificilă în iarbă, totuși, un lucru a dus la altul: În primul rând, roțile trenului de aterizare au fost împinse atât de mult înapoi încât cablul de oțel care trebuia să le țină s-a rupt. Gondola dirigibilului a atins apoi pământul și a alunecat la 38 de metri deasupra solului. Apoi, nava zburătoare sa oprit.

În acel moment cei trei pasageri au scăpat afară. Datorită pierderii în greutate de aproximativ 250 de kilograme, dirijabilul a crescut din nou. În cazul unei aterizări regulate la locul prevăzut, ajutoarele ar fi ținut nava de zbor pe frânghii. Dar, așa cum a fost, a crescut din nou, inclusiv pilotul.

Cu trenul de aterizare și alte părți rupte, alte părți au fost deteriorate și benzina s-a scurs. „Alimentarea electrică centrală pentru dirijabil a fost localizată deasupra scurgerii de lângă priza de combustibil”, continuă. O scânteie sau un arc electric au aprins benzina.

Conform raportului anchetei, au trecut mai puțin de douăsprezece minute de la începutul incendiului în timpul aterizării dure până la impactul dirijabilului în flăcări.