Șapte păcate de moarte

Cele Șapte Păcate Moarte sunt principalele păcate pe care Biserica Catolică le consideră deosebit de condamnabile. Potrivit Bisericii Catolice, oamenii părăsesc părtășia cu Dumnezeu cu voință deplină prin aceste tipuri grave de păcate.

Cele Șapte Păcate Moarte sunt:

Aroganță (latină: superbia) sau mândrie, aroganță și vanitate
Lăcomia/avaritatea (latină: avaritia)
Pofta (latină: luxuria), prin care sunt înțelese dorința, desfrânarea și îngăduința
Furia/furia/furia rapidă (latină: ira)
Lupă (latină: gula), care include excesul, lăcomia, dar și egoismul
Invidia (latină: invidia), precum resentimentul și gelozia
Indolență (latină: acedia) sau lenea, ignoranța și lașitatea

Păcatele din Biblie

Păcatele omului sunt deja menționate în Biblie. Cu toate acestea, nu cunoaște un anumit număr ca în cazul celor Șapte Păcate Moarte. Dar Biblia clarifică și faptul că păcatele grave pun în pericol mântuirea sufletului păcătosului.

Păcatele grave din Biblie sunt:

Izbucniri de furie
beţie
imoralitatea sexuală
spiritism
Idolatrie

Biblia mai spune că Dumnezeu urăște șase lucruri și detestă șapte lucruri. Cu toate acestea, descrie comportamente greșite care pot fi comise atât în cuvinte, cât și în fapte.

Păcatele de moarte

Conform învățăturii Bibliei, fiecare păcat duce la moartea păcătosului. Cu toate acestea, omul poate fi răscumpărat atât de păcat, cât și de moarte prin jertfa lui Isus Hristos.

Cu toate acestea, nu acoperă „păcatul care duce la moarte”. Deci păcatele sunt deja atât de naturale pentru persoana în cauză încât nu mai sunt gata să-și schimbe atitudinea.

Judecata păcatelor

Păcatele grave necesită condiții. Cum păcatul trebuie să încalce cele zece porunci ale lui Dumnezeu (Exemplu: Crimă, adulter sau apostazie).

Păcatul este, de asemenea, săvârșit de păcătos cu deplină conștientizare. Aceasta înseamnă că întinderea infracțiunii îi este clară în prealabil.

În plus, păcatul are loc cu liberul arbitru.

Cu păcatul de moarte, păcătosul se îndepărtează de iertarea păcatelor și de părtășia cu Dumnezeu. Dar chiar și aceste păcate grave pot fi iertate în creștinism. Pentru a fi iertat, păcătosul trebuie să se pocăiască de păcatele sale și să se întoarcă conștient la Dumnezeu.

Cele Șapte Păcate Moarte din Biserica Catolică

Ideea celor Șapte Păcate Moarte nu a apărut în Biblie, ci doar în secolele IV-V d.Hr.

În secolul al IV-lea, călugărul Evagrius Ponticus (345-399), care este considerat întemeietorul doctrinei cu opt camioane, a făcut o listă cu opt păcate principale.

Lista sa a fost preluată de la călugărul ascet Johannes Cassianus (în jurul anilor 365-435).

Papa Grigorie I (540-604) a schimbat lista în secolul al VI-lea, astfel încât au apărut cele șapte păcate de moarte ale Bisericii Romano-Catolice (vezi mai sus), adică mândria (latină: superbia), lăcomia/avaritia (latina: avaritia), Pofta (latină: luxuria), irascibilitate (latină: ira), lacomie (latină: gula), invidie (latină: invidia) și lenea (latină: acedia).

În Evul Mediu, aceste trăsături rele de caracter erau considerate principalele vicii. Primele litere latine au dus la acronimul „SALIGIA”.

Se crede că cele șapte păcate capitale sunt cauza a numeroase păcate fiice și rezultă atât în păcate ușoare, cât și în păcate grave.

Deoarece principalele vicii sunt originea păcatelor, ele sunt numite și „păcate rădăcină”.

În timpul Evului Mediu, Biserica a atribuit demoni speciali celor Șapte Păcate Moarte. Sarcinile făcute de episcopul auxiliar Peter Binsfeld (1545-1598) în secolul al XVI-lea sunt deosebit de răspândite. Binsfeld l-a făcut pe Lucifer (diavolul) responsabil pentru aroganță, Mamona pentru lăcomie, Asmodeus pentru pofta, Beelzebub pentru lacomie, Leviatan pentru invidie și Belphegor pentru lenea.

Cele șapte daruri ale Duhului Sfânt

Biserica pune în contrast cele șapte păcate de moarte cu cele șapte daruri ale Duhului Sfânt. Sunt opusul principalelor vicii. Sunt:

înţelepciune
Insight
sfat
Înţelegere
Putere
pietate
Frica de Dumnezeu

Înțelesul celor șapte păcate capitale

În Evul Mediu, cele Șapte Păcate Moarte au servit ca un set de reguli morale. Au fost văzuți ca indicatoare care ar trebui să se asigure că oamenii nu traversează anumite inhibiții.

Dar la fel ca în Evul Mediu, cele Șapte Păcate Moarte pot fi găsite și astăzi.

Biserica Catolică învață că păcatul muritor are ca rezultat a doua moarte, prin care se înțelege moartea definitivă irevocabil și focul iadului pedepsitor.

Doar printr-o pocăință deplină sau prin sacramentul pocăinței se poate ierta păcătosul. Păcătosul ar trebui să exprime dorința de a primi sacramentul pocăinței și al absolvirii. Pocăința trebuie să iasă din dragostea pentru Dumnezeu. În contextul mărturisirii, preotul, ca reprezentant al Bisericii, îl achită pe păcătos prin autoritatea divină de păcatele sale, prin care se acordă absolvirea.

Schimbarea celor șapte păcate capitale în timp

În vremurile moderne de astăzi, păcatele de moarte din trecut nu mai sunt considerate păcate de care depinde harul lui Dumnezeu.

Așadar, de-a lungul secolelor au existat unele reevaluări dramatice ale comportamentului uman.

Unele păcate mortale sunt acum chiar acceptate social, ceea ce poate fi urmărit până la schimbarea imensă a moralei și valorilor.

O nouă evaluare a viciilor în ceea ce privește proprietățile sau virtuțile utile a apărut pentru prima dată în timpul Renașterii. Astfel, filosoful italian Niccolo Machiavelli (1469-1527) a ajuns la părerea că numeroase vicii erau motivul prosperității și securității.

Omul de știință american Lewis Mumford (1895-1990) credea că în secolele XIX și XX, toate păcatele capitale, cu excepția indolenței, au fost transformate în virtuți de revoluția industrială și chiar au acționat ca forțe motrice ale ordinii economice capitaliste.

În cele din urmă, cele Șapte Păcate Moarte nu mai reprezentau o încălcare a granițelor spirituale, ci au crescut pentru a deveni forțe psihosociale semnificative în cultura modernă. Au construit piețe, au creat caracteristici economice sau sociale și au alimentat progresul.

Păcatele capitale ale lăcomiei, avarității și invidiei sunt afectate în mod deosebit. Lăcomia îi face pe oameni să adune cât mai mult capital, care este singura modalitate de finanțare a industrializării, avariția transformată în frugalitate, în timp ce invidia a mutat într-una dintre cele mai puternice forțe motrice ale societății muncitoare.

Deci, cei Șapte Păcate Moarte au experimentat o transformare din comportamente antisociale în proprietăți benefice cu care au avut efecte pozitive.

Încercarea de a combate viciile prin măsuri de stat sau porunci religioase, însă, a eșuat în multe feluri.

Cele șapte păcate capitale în prezent

Astăzi păcatele Bibliei, dacă sunt observate și astăzi, nu mai sunt considerate ca păcate muritoare, ci ca un comportament care se abate de la norma dominantă. Sunt clasificate ca defecte de caracter sau aberații patologice.

În locul condamnării religioase, au apărut explicații științifice. Comportamentul păcătos este explicat cu probleme în copilăria timpurie, cu familia, traumatizarea sau neglijarea socială, care pot fi chiar folosite pentru a-l scuza.

În acest fel, comportamentul uman a fost din ce în ce mai psihologizat și tratat. De exemplu, lacomia este acum cunoscută sub numele de obezitate sau tulburare alimentară și poate fi tratată în clinici speciale. Dependenții sexuali pot fi, de asemenea, tratați, iar cursurile motivaționale sunt disponibile pentru oamenii leneși.

Cele șapte daruri ale Duhului Sfânt includ darul cunoașterii și înțelegerii.

Acest dar special îi oferă omului posibilitatea de a înțelege lucrurile divine.

Unul dintre cele mai importante daruri ale Duhului Sfânt este înțelepciunea.

Dar ce se înțelege prin înțelepciune?

Cele șapte daruri ale Duhului Sfânt sunt înțelese de creștini ca fiind daruri speciale pe care Duhul Sfânt le dăruiește.

Ele se numără printre formulele învățăturii catolice.

Indolența înseamnă că rămâne inactiv.

Dar care sunt motivele pentru asta?

Se știe că invidia este unul dintre cele mai frecvente păcate de moarte. Dar care sunt motivele psihologice pentru aceasta?

Lupăria este un păcat de moarte nu numai pentru spiritul uman, ci și pentru sănătate.

Dar cum poate fi explicat psihologic?

Furia este unul dintre păcatele de moarte care sunt privite ca deosebit de negative.

Furia poate elibera și energie pozitivă.

Pofta este o dorință sexuală excesivă care triumfă asupra rațiunii umane.

Cum trebuie explicată originea păcatului muritor?

Avaritatea și lăcomia sunt păcate de moarte obișnuite.

Dar care sunt motivele din spatele lor?

Aroganța se numără printre cele șapte păcate de moarte.

Dar cum poate fi explicat psihologic?