Solitudine- Citate din Poezie și Adevăr?

Solitudinea este necesară; dar pur și simplu nu este (în general) obișnuit
Deci, puteți fi oriunde într-un deșert
(Angelus Silesius)

Un lucru a fost Ce m-a încântat în singurătate,
Bucuria cântării; M-am distrat
Eu cu mine însumi, am zguduit durerea și dorul
Și fiecare dorință cu tonuri moi.
Suferința a devenit adesea plăcere și ea însăși
Sentimentul trist de armonie
(Goethe, Torquato Tasso)

Dragostea de singurătate nu poate exista ca o înclinație primară,
dar apar numai ca rezultat al experienței și al reflecției
(Schopenhauer)

Cu toate acestea, rămâne norocos când ești în singurătate
se poate ocupa de sine; dar câți sunt legați
și trebuie să-și dubleze nenorocirea în relațiile cu oamenii!
(Nietzsche)

Singuratic, mergi pe drumul iubitului;
te iubești pe tine însuți și, prin urmare, te disprețuiești,
cum disprețuiesc numai iubitorii
(Nietzsche)

Singurătatea ne face mai duri împotriva noastră și mai mult dor de oameni: în ambele îmbunătățește caracterul
(Nietzsche)

Solitudinea este imposibilă fără comunitate,
la fel de puțin ca nimic fără a fi
(Jakob Boßhart)

Solitudinea este pentru minte ceea ce este dieta pentru corp:
fatal dacă durează prea mult, deși este necesar
(Vauvenargues)

Cea mai puternică și mai sublimă impresie este întotdeauna făcută de singurătate,
în care totul ne vorbește că altfel în societatea umană
ignora (K. Peltzer)

Toată lumea are voie să fie complet el însuși atâta timp cât este singur:
deci cine nu iubește singurătatea,
Nici el nu iubește libertatea: pentru că numai atunci când ești singur,
unul este gratuit
(Schopenhauer)

Singurătatea este aproximativ ceea ce este un apetit bun atunci când mănânci,
gustul, percepția plăcerii;
fără ca acesta să se înghită ca un animal
(Goethe)

Este un lucru frumos să fii singur
trăiește în pace cu el însuși și are ceva anume de făcut
(Goethe)

Foarte puțini oameni înțeleg cât de infinit
zace în singurătate
(W. von Humboldt)