Tatuaje pe femei tinere

Analize din punct de vedere sociologic al corpului și genului

Teză de masterat 2018 104 pagini

Citirea eșantionului

conţinut

1. Introducere
1.1 Starea cercetării
1.2 Structura lucrării

2. Istoria tatuajului
2.1 Tatuaje la origine
2.2 Tatuaje în secolele XV-XIX
2.3 Tatuaje din secolul XX până în prezent
2.4 Istoria tatuajului dintr-o privire

3. Sociologia corpului și a genului
3.1 Subiectul sociologiei corpului
3.2 Corpul sexual ca construct social
3.2.1 Corpul ca trăsătură sexuală
3.2.2 Corpul de gen ca caracteristică de clasificare socială
3.3 Digresiunea: Sexul și genul în teoria lui Judith Butler
3.4 Corpul ca construct social

4. Frumusețe, comerț cu frumusețe și atractivitate
4.1 Relevanța socială a frumuseții și a fizicității
4.2 Expresia de sine și teatralitatea

5. Individualizarea corpului în postmodernitate
5.1 Puterea și habitusul ca factori care limitează individualitatea
5.1.1 Puterea factorului limitativ
5.1.2 Factor limitativ habitus
5.2 Corp și identitate
5.2.1 Corpul ca resursă de identitate
5.2.2 Corpul ca simbol al identității de gen

6. Tinerețe și corp
6.1 Sarcinile de dezvoltare ale adolescenței în post-modernitate
6.2 Importanța genului în adolescență
6.3 Adolescența feminină
6.4 Corpul adolescentului

7. Modificări ale corpului în societatea postmodernă
7.1 Piercing-uri
7.2 alungiri
7.3 Cicatrici decorative

8. Tatuaje pe tineri
8.1 Motivele tinerilor pentru tatuaje
8.1.1 Mărci de identitate
8.1.2 Afiliere, diferențiere, stigmatizare
8.1.3 Semne de individualitate
8.1.4 Mărci de frumusețe
8.1.5 Imitație
8.1.6 Compensarea ritualului
8.1.7 Simbolul puterii
8.1.8 Tatuajele ca simbol sexual și de gen
8.1.9 Alte motive (presupuse)
8.2 Rezumatul motivațiilor
8.3 Studii privind diferența de gen a tatuajelor
8.4 Tatuaje pe femei tinere

10. Referințe la literatură și surse

1. Introducere

1.1 Starea cercetării

1.2 Structura lucrării

2. Istoria tatuajului

Deși subiectul tatuajelor este foarte actual în epoca postmodernă de astăzi, așa cum va deveni clar în cursul acestei lucrări, rădăcinile istorice ale acestei forme de modificare a corpului sunt extrem de profunde. În tipul și utilizarea actuală, acesta prezintă adesea paralele cu scopurile sale tradiționale. În cele ce urmează, unele etape din istoria dezvoltării tatuajului vor fi mai întâi luate în considerare și clarificate cum și-a făcut drum în societatea occidentală.

2.1 Tatuaje la origine

În consecință, tatuajele sau modificările pielii s-au îndeplinit cu mult timp în urmă. Diverse funcții, cum ar fi terapia, ornamentul sau stigmatizarea subiecților sau a grupurilor marginalizate. Puțin se poate raporta despre dezvoltarea ulterioară a tatuajului în Evul Mediu, precum și în perioada modernă timpurie. Dacă acest lucru este legat de interdicția de tatuare din anul 787 î.Hr., adoptată de Biserica Creștină din Northumberland, Marea Britanie. Și posibilele efecte asupra întregii Europe sunt discutabile (cf. ibid.: 101).

2.2 Tatuaje în secolele XV-XIX

Figura nu este inclusă în acest extract

Fig. 1: Tataurarea pe fața unui bărbat. De la: Caseta 2006: 18.

Cusătura de piele, acum cunoscută sub numele de tattau și uneori recunoscută în toate clasele sociale, a devenit în cele din urmă subiectul discursului științific (cf. Lobstädt 2011: 109). Acestea și-au găsit drumul în medicină, precum și în etnologie și criminologie, în contextul cărora tatuajele au fost aduse în legătură cu patologia sau criminalitatea și discutate (cf. ibid.).

2.3 Tatuaje din secolul XX până în prezent

În vremea celui de-al Treilea Reich, tatuajele au căzut într-un asemenea discredit încât au devenit prilejul deportărilor și execuțiilor portarilor (cf. Lobstädt 2011: 110). Din 1945 există chiar cazuri cunoscute în care persoanele tatuate ucise într-un lagăr de concentrare au fost jupuite și zonele ilustrate ale pielii au fost transformate în abajururi și coperte de cărți (cf. ibid.). În același timp, tatuajele au fost utile pentru național-socialiști în îndeplinirea a două funcții diferite: Pe de o parte, au fost folosite ca semn de stigmatizare, în sensul că, din 1942, deținuților din lagărul de concentrare de la Auschwitz li s-au dat numerele lagărului sub pielea lor; pe de altă parte, prin tatuajele grupelor de sânge ale Waffen-SS, a fost folosit ca jurământ de loialitate și simbol al domniei (cf. ibid.).

În ciuda transformării tatuajului de la un obiect de provocare la o parte a culturii de zi cu zi în societățile occidentale, tendințele în mod frecvent schimbătoare și percepțiile stilului personal au făcut din îndepărtarea tatuajelor un subiect al postmodernismului (vezi Lobstädt 2011: 121 și urm.). Încă din 1991 a devenit evident că mulți tineri nu se mai pot identifica după aceea cu tatuajele lor (vezi Caseta 2006: 47). Tatuajele tribale de deasupra cozii sunt un exemplu de declin rapid al tendinței 6 (vezi Fig. 2) (vezi Lobstädt 2011: 124 f.). Aceste ornamente geometrice sau asemănătoare siluetelor de pe această parte a corpului, purtate de obicei de femei, au fost foarte la modă mult timp din 1982 (cf. Feige & Krause 2004: 276). Cu timpul, însă, acestea au devenit tot mai mult subiectul rușinii și al respingerii.

Figura nu este inclusă în acest extract

Fig. 2: Exemplu de tatuaj de șold. De la: Caseta 2006: 189

Sistemele laser sunt adesea folosite pentru a elimina aceste și alte tatuaje neplăcute. Structurile tatuajului bogate în pigmenți absorb lumina din laser și se transformă în căldură (cf. Feige & Krause 2004: 152). În zilele noastre, cicatricile pot fi adesea prevenite sau minimizate datorită încălzirii minime a zonelor înconjurătoare ale pielii (cf. ibid.). În plus față de tehnologia laser, există și alte metode de eliminare (vezi ibid.: 76). În ciuda diferitelor opțiuni pentru îndepărtarea tatuajelor, resturile sau cicatricile pigmentare rămase, precum și depigmentarea severă nu pot fi garantate (a se vedea caseta 2006: 47). În plus, îndepărtarea tatuajelor este de obicei mai costisitoare decât aplicarea acestora (cf. ibid.). Între timp, un dermatolog raportează că „[a] cere să i se îndepărteze un tatuaj [...] provine adesea de la oameni care urcă pe scara socială” (citat în Vandekerckhove 2006: 97). Acest lucru arată că tatuajele sunt în prezent deosebit de populare în clasele inferioare și mijlocii și că un corp fără tatuaje pare să fie încă norma în clasa superioară.

2.4 Istoria tatuajului dintr-o privire

3. Sociologia corpului și a genului

Din istoria tatuajului devine clar că gravura pielii în societatea occidentală se bazează mai puțin pe o moștenire culturală decât pe abstractizarea simbolului, care este încărcat și tradițional în alte regiuni ale lumii cu o multitudine de semnificații. Popularitatea tatuajelor este supusă aprecierii și deprecierii constante, printre altele 7, în funcție de ceea ce este în prezent tendință în societate sau în grupuri sociale individuale și, prin urmare, întâlnește un mare răspuns și popularitate. În timp ce tatuajul a fost împins în mod repetat în subculturi, este astăzi din nou și mai cuprinzător ca niciodată în populația societăților occidentale. După cum sa menționat deja în introducere, viziunea de astăzi asupra corpului și atribuțiile sale actuale de funcție și semnificație influențează factori în această nouă utilizare pe scară largă a tatuajelor. Care evenimente au contribuit decisiv la o regândire a corpului uman și care ipoteze reformatoare despre acesta corpul, precum și genul care a apărut din sociologie ar trebui mai întâi examinate mai atent.

3.1 Subiectul sociologiei corpului

3.2 Corpul sexual ca construct social

3.2.1 Corpul ca trăsătură sexuală

3.2.2 Corpul de gen ca caracteristică de clasificare socială

3.3 Digresiunea: Sexul și genul în teoria lui Judith Butler

Din această perspectivă, „orientările sociale pentru procesele de construcție ale identității tipice de gen” (Macha și Fahrenwald 2003: 16) nu sunt văzute doar ca constitutive pentru gen. Și aici, sexul își pierde statutul de variabilă naturală predeterminată și fixă și este înțeles ca un factor subordonat acestor cerințe, așa cum este construit cultural, la fel ca și genul însuși (cf. ibid.: 16 și 33). Și mai mult, genul este actualizat la Butler în sensul că este interpretat ca un „fapt pre-discursiv” (Butler 1991: 24) ca un precedent la asumarea genului. În timp ce în discursul de gen, genul social este legat de fizic, cu Butler există o relație inversă de condiții, pe care sociologul Markus Schroer (2005) o rezumă după cum urmează:

2 Din motive de lizibilitate mai bună, ar trebui evitată utilizarea simultană a formelor de limbaj masculin și feminin. Toate denumirile personale se aplică ambelor sexe.

6 Ugs. cunoscut sub termenul „Arschgeweih” (Lobstädt 2011: 124 f.)

8 Termenul neoliberalism este denumirea de „o doctrină politico-economică care vede sistemul competitiv ca garant al progresului social și al libertății individuale” (Rammstedt 2007: 455 f.). Principiul concurenței pe piață se află în centrul gândirii neoliberale. Prin această competitivitate economică și eficiență economică, precum și libertăți individuale și câștiguri sociale ar trebui realizate. Conform înțelegerii neoliberale, indivizii ar trebui să acționeze ca actori liberi pe piață din proprie inițiativă și din proprie inițiativă.