19 Aspecte ale medicinei paliative: obstrucția intestinală

Prin obstrucție gastrointestinală se înțelege obstrucția de trecere a tractului gastrointestinal datorată ocluziei lumenului intestinal (ileus mecanic) sau lipsei de propulsie (ileus paralitic sau paralizie intestinală). > 40% dintre pacienții cu tumori gastro-intestinale, dar și cei cu carcinoză peritoneală, dezvoltă obstrucție gastro-intestinală în cursul bolii lor. Aceasta reprezintă o povară gravă pentru pacientul afectat în faza terminală a bolii. Cu toate acestea, modificările benigne, cum ar fi aderențe, cleme sau boli inflamatorii intestinale și modificarea structurilor intestinale ca o consecință târzie a radioterapiei (de exemplu, în cancerul rectal, cervical sau al vezicii urinare) pot duce la obstrucții gastrointestinale.

medicinei

Este importantă distincția dintre o cauză reversibilă și o cauză ireversibilă, la fel ca și stadiul bolii generale din punctul de vedere al consecințelor terapeutice. Factorii enumerați în Tab.5 pot fi considerați ca fiind cauze pentru dezvoltarea obstrucției gastro-intestinale.

Tab. 5: Cauzele unei obstrucții gastro-intestinale

În diagnosticul diferențial, obstrucția trebuie diferențiată de constipație, în special din cauza opioidelor care sunt adesea administrate în medicina paliativă. Fără profilaxie laxativă, acestea duc la constipație severă sau chiar obstrucție intestinală. Dacă este luată o imagine de ansamblu a abdomenului pentru clarificare diagnostic (în timp ce stați în picioare, altfel așezat pe partea stângă), se găsesc bucle intestinale supra-umflate și niveluri de lichide. Dacă există dovezi ale constipației refractare, un pasaj de gastrografină utilizat pentru diagnosticare poate avea un efect laxativ terapeutic; Cu toate acestea, ar trebui efectuată numai dacă dovezile unei obstrucții prezintă o consecință terapeutică operativă. Dacă există posibilitatea unei intervenții chirurgicale (a se vedea tabelul 6), mulți pacienți pot realiza o altă fază fără simptome cu o intervenție chirurgicală minimă (stomă, stentare), astfel încât să poată fi util ca pacientul să facă o astfel de intervenție sub aspectul Pentru a efectua îmbunătățirea simptomelor [Cummins ER 2004] [Johnson R 2004].

Tab. 6: Indicații pentru intervenția operatorie în obstrucția gastro-intestinală

Setea adesea insuportabilă a pacienților cu ileus reprezintă o provocare majoră.Înlocuirea fluidelor nu este foarte utilă, în unele cazuri chiar contraproductivă, deoarece vărsăturile, edemul și azitele și eventual revărsările pleurale pot crește. Instalarea unui tub nazogastric, cu o speranță de viață puțin mai lungă și ca PEG de scurgere, este o opțiune alternativă. În multe cazuri, eliberează pacientul și îi permite să bea și să mănânce alimente lichide (de exemplu, supă) fără vărsături reflexe.

În plus, cantități mici de lichid ajută de obicei împotriva setei, eventual și suge bucăți de gheață sau mestecă gume de fructe. Apoi, este important să se efectueze îngrijiri orale intensive care să împiedice uscarea membranelor mucoase orale.

De multe ori nu este ușor să reduceți greața și vărsăturile. Dimenhidrinatul (50-100 mg/zi s.c. sau ca supozitoare) este potrivit pentru terapia simptomatică în medicina paliativă. Dacă se exclude obstrucția gastro-intestinală, se poate utiliza metoclopramidă (vezi Tabelul 7). Dacă această terapie eșuează, se utilizează combinații de antiemetice cu efect complementar asupra receptorilor implicați în emeză. Combinațiile de haloperidol (5-15 mg/zi s.c.) cu dimenhidrinat (62-124 mg) și eventual și cu un antagonist al receptorului 5-HT3 (de exemplu, ondansetron, tropisetron, granisetron) pot fi utile în această situație.

Tab. 7: Terapie paliativă, schemă de nivel pentru greață și vărsături