Asociere între șoc cardiogen și stop cardiovascular

Arestarea cardiovasculară nu pare să aibă niciun impact asupra supraviețuirii la pacienții în șoc cardiogen refractar la tratament postoperator.

Arestarea cardiovasculară nu afectează nici supraviețuirea pe termen scurt, nici pe termen lung a pacienților în șoc cardiogen postoperator refractar la terapie, care sunt supuși oxigenării cu membrană extracorporală (ECMO) folosind un aparat cardiacă-pulmonar. „Contrar așteptărilor noastre, rezultatele noastre susțin că decizia de a implanta ECMO în această populație specifică de pacienți nu ar trebui să fie influențată de apariția stopului cardiovascular”, potrivit autorilor studiului Priv.-Doz. Dr. Klaus Distelmaier și Priv.-Doz. Dr. Georg Goliasch (MedUni Viena/Spitalul General din Viena) într-un studiu prezentat la Congresul European de Cardiologie (ESC) de la Roma.

cardiogen

O scădere accentuată a debitului cardiac poate declanșa șoc cardiogen

Frecvența stopului cardiovascular în faza de după intervenția chirurgicală cardiacă este de 8% și, prin urmare, este o complicație frecventă și gravă, asociată cu o mortalitate ridicată. În activitatea lor, cercetătorii au evaluat influența stopului cardiovascular la momentul implantării ECMO asupra supraviețuirii pe termen scurt și lung. Grupul de pacienți examinat a fost format din 385 de pacienți care au nevoie de sprijin circulator prin intermediul terapiei ECMO după o intervenție chirurgicală cardiacă. La treizeci de pacienți, implantarea ECMO a fost efectuată cu resuscitare în stop cardiovascular.

Șocul cardiogen este declanșat de o scădere accentuată a debitului cardiac, iar inima nu pompează suficient sânge în circulație.

Șocul cardiogen, care este cea mai frecventă cauză de deces intra-spitalicească în infarctul miocardic acut, apare mai ales ca urmare a eșecului pompei ventriculare stângi. Șocul cardiogen este experimentat de 5-10% din toți pacienții cu infarct, fie acut, fie în primele câteva zile.

Oxigenarea cu membrană extracorporală (ECMO) este o opțiune de terapie intensivă pentru pacienții care nu ar supraviețui fără această procedură de sprijin cardiovascular. Această terapie este o mașină inimă-plămâni care susține atât funcția de pompare a inimii, cât și schimbul de gaze din plămâni pe o perioadă mai lungă de timp.