Foamea și greșelile; hrung bpb

Foamea și îngrijorarea față de mâncarea zilnică sunt la fel de vechi ca umanitatea. În zilele noastre, însă, supraalimentarea și consecințele trebuie să se concentreze, de asemenea. Îmbunătățirea substanțială a acestei „duble sarcini a malnutriției” este una dintre cele mai importante sarcini viitoare. Deoarece o nutriție bună este crucială pentru bunăstarea, sănătatea, condiția fizică și performanța oamenilor și a societăților.

Într-o stație de sănătate mobilă din Tanzania, copiii sunt cântăriți pentru a determina în timp orice malnutriție. (& copiați alianța cu imagini/Kai-Uwe Wärner)

Forme de foame și malnutriție

foame descrie sentimentul subiectiv pe care îl simt oamenii după un anumit timp fără mâncare. Cuvântul este de obicei echivalat cu termenii lipsă de alimente sau deficit de calorii cronice.

Malnutriție denotă fie un aport de energie alimentară (calorii) care este prea mare sau prea scăzut în comparație cu cerința, ceea ce duce apoi la supra- sau subnutriție.

Figura 1: Excesul de greutate și subponderalitatea la femei (exemple de țări).
IMC = indicele de masă corporală; o măsură a stării nutriționale a adulților. IMC se calculează din greutatea corporală (în kg) în raport cu dimensiunea corpului pătrat (m2).
Sursa: Weingärtner, L. și Trentmann, C. (2011), p. 33

Malnutriție este rezultatul unui aport inadecvat de alimente sau al unor condiții de igienă și de sănătate precare care împiedică organismul să utilizeze în mod adecvat alimentele ingerate. Malnutriția poate fi o afecțiune acută sau cronică. Diferite caracteristici ale corpului oferă informații despre acest lucru și despre problema cronică a supraalimentării (antropometrie). Deoarece nou-născuții și copiii mici (până la vârsta de cinci ani) reacționează în special rapid la aprovizionarea necorespunzătoare cu alimente, starea lor este utilizată ca indicator al stării nutriționale a populației generale.

Dacă alimentele furnizate nu sunt suficiente pentru a satisface nevoia de anumite vitamine (de exemplu, vitamina A) și minerale (de exemplu, iod sau fier), deoarece oferta este prea unilaterală sau există o cerere crescută, vorbim despre deficite de micronutrienți sau de „foamea ascunsă”.

Supraalimentare și supraponderalitate (obezitate) apar atunci când aportul de energie alimentară depășește continuu necesitatea.

În multe țări din întreaga lume, foamea și mâncarea excesivă apar simultan (vezi Figura 1). Acest fenomen se mai numește și „dubla povara malnutriției” desemnat.

În Ciad, înălțimea unui copil refugiat din Sudan este măsurată pentru a determina dacă există malnutriție. Licență: cc by-nc-nd/2.0/de (Flickr/Comisia Europeană DG ECHO)

Consecințele foametei și malnutriției

Foamea și malnutriția au consecințe de anvergură pentru indivizi și familiile lor, dar și pentru societăți întregi.

Efectele sanatatii

În cazurile severe, foamea și malnutriția - în special în combinație cu bolile infecțioase la care sunt denumite în mod special subnutriți - duc la moarte. Organizația Mondială a Sănătății estimează că aproximativ o treime din cele 11 milioane de decese infantile anual sunt direct sau indirect atribuite foamei și malnutriției. Formele mai puțin severe de malnutriție sunt, de asemenea, asociate cu tulburări fizice și mentale și cu o susceptibilitate crescută la boli. Subnutriția sau „foamea ascunsă” sunt deosebit de periculoase în primele 1000 de zile din viața unui copil: bebelușul poate fi prea ușor la naștere (mai puțin de 2.500 de grame) sau poate să nu crească corespunzător după aceea. Caracteristicile ereditare nu joacă un rol la această vârstă în comparație cu dieta. Consecințele foametei și malnutriției modelează viața copilului de ani de zile: Acestea duc la oportunități de dezvoltare limitate, performanțe reduse de învățare în școală și performanțe mai mici la locul de muncă ale adulților (tineri).

Pe de altă parte, supraalimentarea este, de asemenea, periculoasă: este cauza bolilor cronice precum diabetul sau bolile cardiovasculare, care la rândul lor duc la creșterea mortalității.

Consecințe economice

Foamea și malnutriția au nu numai consecințe asupra sănătății, ci și consecințe economice. Familiile trebuie să economisească pe mijloace de trai pe termen lung, cum ar fi educația și sănătatea, pentru a-și asigura nutriția pe termen scurt. În perioade de criză, sunt deseori obligați să vândă părți din proprietatea lor, care oricum nu este mare, cum ar fi articole de uz casnic sau animale, pentru a putea cumpăra alimente. Acesta este modul în care oamenii alunecă mai departe în sărăcie.

Din punct de vedere economic, costurile foamei și malnutriției, dar și ale consumului excesiv de alimente sunt ridicate, în special în sectorul economiei (agricole), al sănătății și al educației. În țările industrializate și în multe țări emergente, cheltuielile pentru bolile legate de supraalimentare și malnutriție sunt foarte mari și cresc rapid. În general, o societate în care mulți oameni sunt ineficienți din punct de vedere fizic și psihic pe termen scurt sau lung își va pierde o parte semnificativă din puterea sa economică.

Impact social și politic

Foamea și prețurile la alimente au fost întotdeauna principalele cauze ale tensiunii sociale și ale conflictelor politice sau militare. În țările industrializate bogate nu mai există conflicte atât de profunde în ceea ce privește produsele alimentare. Situația este foarte diferită în țările în curs de dezvoltare: alimentele reprezintă o parte substanțială din bugetul total al majorității gospodăriilor de acolo - și cu greu există bunăstarea statului. Consecințele politice ale foametei au devenit deosebit de dramatice în timpul crizei prețurilor la alimente la mijlocul anului 2008.

Insecuritatea alimentară este, de asemenea, o amenințare la adresa coexistenței internaționale. Riscurile pentru aprovizionarea cu alimente a persoanelor includ restricții la exportul alimentelor (deoarece acest lucru face scumpirea alimentelor), diferențe mari în condițiile de viață, mișcări migratorii (oameni care fug de mediul înconjurător și sărăcie) și conflicte privind pământul și apa. Se așteaptă că schimbările climatice vor exacerba și mai mult aceste conflicte.

Investiția într-o nutriție mai bună - o necesitate și bani bine cheltuiți

Foamea, malnutriția și crizele alimentare sunt cauza unor probleme foarte diferite. Pentru a evita daunele și costurile individuale, economice, sociale și politice, trebuie luate măsuri urgente.

Nutriția este o nevoie fundamentală și un drept al omului

O nutriție adecvată este o nevoie umană de bază. Condițiile preliminare pentru o viață sănătoasă, mulțumită și umană sunt îndeplinite numai dacă putem satisface în permanență nevoile noastre de hrană suficientă și echilibrată.

Mâncarea este un drept al omului. Foamea răspândită și malnutriția sunt printre cele mai grave încălcări ale drepturilor omului la nivel global. „Foamea este una dintre cele mai grave încălcări ale demnității umane. Într-o lume a abundenței, sfârșitul foamei este în mâinile noastre. Nerespectarea acestui obiectiv ar trebui să ne facă pe toți să fim rușinați. Timpul promisiunilor s-a terminat. E timpul să acționăm. Este timpul să punem în aplicare ceea ce am promis de mult: să scăpăm de foame. ”Această declarație a fostului secretar general al ONU Kofi Annan la Summitul Mondial Alimentar de la Roma din 2002 ilustrează urgența problemei, dar și succesele nesatisfăcătoare de până acum.

Obiectiv global de dezvoltare mondială

În Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) formulate de comunitatea globală în 2000, prima prioritate este reducerea la jumătate a proporției copiilor mici înfometați și subnutriți până în 2015 comparativ cu 1990. Trebuie menționat, totuși, că, deoarece populația a crescut semnificativ în această perioadă, aceasta nu înseamnă că numărul persoanelor care suferă de foame va fi redus la jumătate în comparație cu 1990. Cu puțin timp înainte de expirarea acestui timp, devine clar că progresul realizat până acum nu este suficient de aproape pentru a atinge obiectivele. Datorită legăturilor strânse dintre nutriție și alte domenii ale vieții, acest lucru înseamnă că alte obiective sunt, de asemenea, puse în pericol ca urmare - de exemplu oportunități educaționale pentru copii, egalitatea de gen, mortalitatea copiilor, sănătatea maternă, rezistența la boli precum HIV/SIDA și tuberculoza, precum și durabilitatea ecologică a manipulării cu resurse naturale (vezi caseta).

Influența Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) asupra altor Obiective de Dezvoltare ale Mileniului

ODM 1: Eradicarea sărăciei extreme și a foamei
Insecuritatea alimentară și malnutriția afectează performanțele fizice și mentale, reduc rezistența la dezastre și crize și scad productivitatea.

ODM 2: Realizarea învățământului general de bază
Malnutriția inhibă performanța mentală și, astfel, învățarea. Copiii subnutriți au mai puține șanse să meargă la școală decât copiii bine hrăniți. De multe ori încep școala mai târziu.

ODM 3: Promovarea egalității de gen și împuternicirea femeilor
Probabilitatea ca fetele subnutrite să rămână la școală și, astfel, să aibă perspective mai bune pentru viitor este mai mică decât în cazul în care sunt bine îngrijiți.

ODM 4: scăderea mortalității infantile
Malnutriția este directă sau indirectă responsabilă pentru mai mult de jumătate din mortalitatea infantilă. Este principala cauză a bolilor în țările în curs de dezvoltare.

ODM 5: Îmbunătățirea sănătății materne
Faptul că femeile sunt adesea dezavantajate, și în ceea ce privește dieta, afectează în special mamele. Foamea și malnutriția sunt strâns legate de majoritatea factorilor de risc pentru mortalitatea maternă.

ODM 6: Lupta împotriva HIV/SIDA, malariei și a altor boli
Insecuritatea alimentară promovează mecanisme de adaptare, de exemplu migrația forței de muncă și/sau prostituția, care sporesc răspândirea HIV/SIDA. Malnutriția accelerează apariția SIDA la persoanele infectate. De asemenea, slăbește rezistența la infecție și reduce șansele de supraviețuire pentru bolnavii de malarie.

ODM 7: Asigurarea durabilității ecologice
Insecuritatea alimentară duce la utilizarea instabilă, nesustenabilă a resurselor naturale.

Sursă: Weingärtner, L. și Trentmann, C. (2011), p. 45

Investiția în nutriție reprezintă bani bine cheltuiți

Investiția într-o nutriție mai bună înseamnă a investi în capacitățile oamenilor, întrucât așa sprijiniți bărbații, femeile, fetele și băieții în dezvoltarea potențialului lor de creștere și dezvoltare. O alimentație bună economisește, de asemenea, miliarde în costuri care altfel ar trebui cheltuite pentru tratarea efectelor foametei. Banca Mondială estimează că investițiile în programe de nutriție sunt una dintre cele mai economice măsuri din sectorul sănătății. Deci, și din motive economice, are sens să te implici într-o nutriție îmbunătățită.

pace și securitate

În plus, combaterea foametei are sens și din perspectiva politicii de pace și securitate. Neliniștile, răsturnările, războaiele, precum și pirateria, migrația, terorismul sau prăbușirile comerciale determină în cele din urmă consecințele foametei să ajungă și în țările bogate. Oamenii sceptici din țările bogate au tendința de a accepta ajutorul pentru securitatea alimentară pe motiv că va asigura pacea decât cu argumentarea ajutorului pentru dezvoltare.

Dieta ar trebui să fie o prioritate politică

De aceea, îmbunătățirea și asigurarea aprovizionării mondiale cu alimente ar trebui să fie pe lista prioritară a factorilor de decizie politică în următorii ani și decenii. Nu este vorba despre distribuirea de pomană celor care au nevoie, ci despre împuternicirea oamenilor să își modifice în mod activ condițiile de viață și să contribuie la binele comun. În acest fel se poate realiza stabilitatea economică, socială și politică. Pentru a combate alimentația excesivă și, în același timp, pentru a asigura hrana pentru populația mondială în creștere, sunt necesare un comportament durabil de producție și consum. Următoarele capitole ale acestui dosar tratează instrumentele disponibile în detaliu.

literatură

Elmadfa, I. (2009): Nutriție. UTB Vol. 2509, ediția a II-a

Klennert, K. (2009): Obținerea securității alimentare și nutriționale. Acțiuni pentru a face față provocării globale. Un cititor de cursuri de formare. Actualizare 2009. Feldafing

Council for Sustainable Development (2012): Coșul de cumpărături durabil. Pur și simplu cumpărați mai bine. Un ghid. A 4-a ediție complet revizuită. Statut: octombrie 2012. Berlin

Weingärtner, L. și Trentmann, C. (2011): Handbook of World Food. Editor: Deutsche Welthungerhilfe. Frankfurt (epuizat ca o carte de la editor); disponibil ca carte electronică la: http://e-books.campus.de/product_info.php?info=p992 sau ca carte din seria Agenției Federale pentru Educație Civică la http://www.bpb.de/shop/ books/series/35552/handbook-welternaehrung (accesat: ianuarie 2013)

OMS (2012): Obezitate și supraponderalitate. Fișă tehnică nr. 311 mai 2012

(& copiați alianța cu imagini/Kai-Uwe Wärner)

(Flickr/DG ECHO al Comisiei Europene)

Viticultor Lioba

Dr. Lioba Weingärtner este ecotrofolog/nutriționist și lucrează ca consultant, evaluator, formator și moderator/facilitator pentru diferite organizații naționale și internaționale în cooperare pentru dezvoltare și ajutor umanitar.