Conţinut:

Imagistica

Ultrasound & Co: proceduri imagistice pentru IBD

În plus față de colonoscopie, sunt disponibile mai multe metode imagistice pentru diagnosticarea inițială a bolilor inflamatorii cronice (IBD) și pentru verificări de urmărire. Cu ele puteți determina infestarea, amploarea și activitatea bolii și, de asemenea, puteți examina secțiunea mijlocie a intestinului subțire, care nu poate fi atinsă cu endoscopul. Diferitele metode au toate punctele lor forte și punctele slabe. Indicația (motivul legitim al măsurii) și semnificația depind, de asemenea, de situația individuală.
Astăzi, ultrasunetele sunt utilizate cel mai adesea dacă istoricul medical și examenul fizic, precum și rezultatele de laborator indică o suspiciune de IBD. În ceea ce privește fiabilitatea diagnosticului, nu există diferențe între sonografie, RMN și CT, cu condiția ca examinatorul să aibă suficientă experiență.
Tehnicile de imagistică care pot fi utilizate pentru IBD includ:

Examinarea cu ultrasunete (sonografie)
Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN)
Tomografie computerizată (CT)
roentgen
Endoscopie capsulară ↳

Cu ultrasunete

În sonografia abdominală de înaltă rezoluție (care afectează abdomenul), medicul ghidează un traductor peste exteriorul abdomenului. Undele ultrasunete emise sunt absorbite în diferite grade în cavitatea abdominală, în funcție de tipul de țesut, și astfel slăbite sau reflectate. Cu imaginea cu ultrasunete produsă, nu numai organele interne, ci și intestinul pot fi prezentate în secțiuni.

Ar trebui să fiți treaz pentru examen, astfel încât aerul sau alimentele din tractul digestiv să nu vă afecteze vederea. De asemenea, vi se poate cere să beți în prealabil un mediu de contrast care să îmbunătățească calitatea imaginii.
Pentru a confirma diagnosticul de IBD, se recomandă o examinare cu ultrasunete prin peretele abdominal, împreună cu o colonoscopie. Medicul poate detecta îngroșarea inflamatorie a peretelui intestinal, constricții (stenoze), acumulări de puroi (abcese) sau fistule ale canalelor de legătură patologice. O examinare suplimentară cu Doppler color permite concluziile despre activitatea bolii.

Examenul cu ultrasunete este larg răspândit, ușor disponibil, ieftin, neinvaziv (fără intervenție fizică) și fără radiații. Prin urmare, este, de asemenea, foarte potrivit pentru monitorizarea progresului. Factorii perturbatori precum aerul din abdomen, supraponderalitatea sau poziția anatomică pot limita uneori calitatea imaginii și, prin urmare, valoarea informativă.
Pe lângă sonografia transabdominală, există și ecografie internă, endosonografie. O sondă cu ultrasunete miniaturală se află la capătul unui endoscop special, care poate fi folosit și pentru prelevarea de probe de țesut. Pentru examinarea rectului, este disponibilă o ecografie endoscopică rectală, în special pentru clarificarea fistulelor și abceselor. ↳

Imagistică prin rezonanță magnetică

MRT, cunoscută și sub numele de tomografie cu spin nuclear, se bazează pe principiul rezonanței magnetice nucleare și generează imagini secționale ale corpului uman fără raze X. În tomograful cu rezonanță magnetică, nucleele atomice din corp sunt stimulate de câmpuri magnetice puternice, ceea ce duce la diferite contraste de imagine în funcție de conținutul de atomi de hidrogen din diferite țesuturi (de exemplu, oase și mușchi). Aceasta înseamnă că pot fi afișate toate zonele tractului digestiv, inclusiv țesutul înconjurător (de exemplu, ganglionii limfatici).

RMN este superior ecografiei, mai ales atunci când vine vorba de vizualizarea fistulelor sau abceselor și este, de asemenea, foarte potrivit pentru diagnosticarea constricțiilor și a altor complicații.
Pentru examinarea intestinului subțire, care este o zonă cu probleme pentru endoscopie, există o procedură specială pentru pacienții cu IBD: Hydro-MRT sau MRT-Sellink. Este deosebit de popular cu boala Crohn pentru a afișa întregul intestin subțire cât mai detaliat posibil și pentru a putea evalua orice secțiuni bolnave. Dezavantaj din punctul de vedere al pacientului: un agent de contrast trebuie băut în prealabil, timpul necesar examinării este relativ mare (aprox. 30-40 minute), iar tubul de rezonanță magnetică este destul de îngust. Totuși, RMN are și avantaje: este neinvaziv, ceea ce înseamnă că nu sunt introduse dispozitive sau catetere în corpul dumneavoastră. ↳

Tomografie computerizata

La fel ca MRT, CT oferă, de asemenea, o reprezentare calculată tridimensional a tuturor zonelor tractului digestiv și a țesutului înconjurător, uneori cu utilizarea mijloacelor de contrast. Cu toate acestea, CT se bazează pe raze X. La pătrunderea în cavitatea abdominală, razele sunt absorbite în grade diferite în funcție de densitatea țesutului. Organele sau structurile țesuturilor cu densitate ridicată (de exemplu, oasele) apar lumină pe imagini, țesutul cu densitate mică (de exemplu, cavitatea intestinală plină de aer), pe de altă parte, pare întunecat.

Timpul scurt de examinare și disponibilitatea, precum și calitatea foarte bună a imaginii sunt avantajoase. În caz de urgență, abcesele abdominale, constricțiile, obstrucția intestinală sau sângerarea internă pot fi detectate foarte precis în câteva minute cu CT.
Un dezavantaj major este expunerea la radiații ridicată: cu o CT a cavității abdominale cu o doză eficientă de radiații de aproximativ 10 milisievert, este de 100 de ori mai mare decât cu o radiografie normală a plămânilor. Din acest motiv, trebuie acordată o atenție deosebită pacienților cu IBD care, în cursul bolii cronice, necesită imagini abdominale mai des în viață. Alte examinări imagistice trebuie utilizate pentru examinări normale de urmărire. ↳

Examinarea cu raze X

De la introducerea endoscopiei, examinările cu raze X ale tractului digestiv și-au pierdut importanța. Pentru întrebări speciale, acestea oferă în continuare o opțiune de diagnostic rapidă și simplă. Pentru imagistica cu raze X a colonului (Irrigoscopie) un agent de contrast este administrat în rect printr-o clismă și aerul este suflat în intestin în același timp, astfel încât buclele intestinale să se extindă (metoda dublu contrast).

Prezentarea radiografică a intestinului subțire se numește enterocliză. Pacientului i se administrează un mediu de contrast cu raze X printr-o sondă subțire introdusă prin gură sau nas în intestinul subțire. Pentru un rezultat mai bun al imaginii, intestinul este, de asemenea, umflat prin introducerea celulozei dizolvate în apă. Apoi razele X sunt luate în mai multe planuri. După terminarea examinării, care durează aproximativ 15 minute, agentul de contrast este excretat prin intestin. ↳

Endoscopie capsulara

La începutul acestui mileniu, a fost introdusă o procedură în care pacientul înghite o capsulă de dimensiunea unei tablete echipată cu o mini cameră și iluminat. În timp ce capsula se deplasează prin tractul digestiv, camera face fotografii ale interiorului intestinului, care sunt înregistrate și apoi evaluate de medic. În acest fel, endoscopia capsulei permite vizualizarea zonelor intestinului subțire care nu pot fi atinse cu colonoscopia convențională.

Avantaj: Este o alternativă blândă la examinarea intestinului subțire dacă se suspectează boala Crohn și la diferențierea de colita ulcerativă. Dacă există o suspiciune puternică a bolii Crohn care este limitată la intestinul subțire, endoscopia cu capsulă video poate duce la o lovitură, chiar dacă examinările anterioare au arătat rezultate normale.

Dezavantaj: spre deosebire de endoscopia normală, îndepărtarea probelor de țesut și intervențiile chirurgicale minore nu sunt posibile. În plus, blocajele în care capsula ar putea rămâne blocată trebuie excluse înainte de examinare. ↳