SCHATTENBLICK - RAPORT184 Cambodgia - Relocare și deplasare forțată (FoodFirst)

FoodFirst nr. 1/2009
Revista FIAN pentru drepturile omului economice, sociale și culturale

Cambodgia este una dintre cele mai sărace țări din lume. 80 la sută dintre rezidenți își câștigă veniturile din agricultură sau pescuit. La fel ca pescarii din municipiul Boeung Touk din provincia Kampot din sudul Cambodgiei. Aici nouă din zece oameni trăiesc din pescuit. Cu toate acestea, guvernul din Phnom Penh ar dori să asigure dezvoltarea cu așa-numitele zone economice speciale.

Zona economică specială Kampot (SEZ), cu un nou port, o uzină, complexe rezidențiale și un parc public urmează să fie construit pe 1.000 de hectare. Noua zonă va ieși în afară de trei kilometri în mare, pădurile de mangrove vor fi umplute cu nisip. Pescarii își pierd accesul la mare. Populația de pești și animale marine va scădea rapid pe măsură ce ecosistemul fragil de mangrove este distrus. Un investitor privat le-a promis pescarilor slujbe în schimb, dar câți oameni pot fi efectiv angajați în SEZ rămâne complet vag. Cu toate acestea, pierderea mijloacelor de trai pentru toți ceilalți este sigură.

Pescarii de la Boeung Touk blochează depozitul de deșeuri cu greutăți de amplasare și solicită evaluarea impactului asupra mediului și compensarea impuse de lege. Deoarece punerea în aplicare a legislației aplicabile, care conform constituției cambodgiene include și respectarea drepturilor lanțului valoric, este, așa cum se întâmplă adesea, călcâiul lui Ahile în accesul la pământ. Legea funciară din 2001 avea ca scop reducerea sărăciei și asigurarea securității juridice. Se spune că oricine a trăit necontestat pe un teren de cinci ani are o cerere legitimă și ar trebui să primească un titlu de teren. La acea vreme, guvernul cambodgian a lansat un program de 15 ani - cu sprijinul Germaniei, printre altele - pentru a emite aceste titluri funciare. Până la sfârșitul anului 2007, erau înregistrate peste un milion de proprietăți.

În plus față de documentarea dificilă cauzată istoric a cererilor de proprietate, înregistrarea sistematică a terenurilor s-a concentrat până acum pe regiuni fără probleme în afara centrelor urbane și zone atractive de cultivare. Între timp, în special în capitala Phnom Penh, valorile proprietăților au crescut la înălțimi astronomice din cauza speculațiilor și a creșterii clădirilor. Mii de locuitori ai mahalalelor care au locuit acolo de la începutul anilor 1980 și, prin urmare, au efectiv dreptul la pământul lor sunt relocați cu forța.

O soartă care amenință locuitorii lacului Boeng Kok din nordul insulei Phnom Penh din august 2008. Și aici este implicat nisipul: începând cu 25 august 2008, lacul a fost folosit pentru a umple lacul pentru a face loc unui proiect major de investiții. Investitorul și administrația orașului oferă compensații, dar aceasta este cu mult sub valoarea de piață. Alternativ, cei afectați ar trebui să fie relocați în afara capitalei. Cu toate acestea, își câștigă existența pe lac și, în mod justificat, se tem că mutarea va însemna pierderea veniturilor lor. Relocările anterioare confirmă această îngrijorare. Locuitorii slamului de-a lungul râului Bassac au fost abandonați în 2006, la aproximativ 30 de kilometri de centrul orașului, într-un câmp de orez fără nicio infrastructură; locurile lor de muncă anterioare erau de neatins. Mii de oameni trăiesc încă în adăposturi improvizate astăzi și se bazează pe sprijinul organizațiilor neguvernamentale.

Perspectivele viitorului sunt altele decât roz: dacă mai mult de șase procente din populație au fost afectate de conflicte funciare în 2005, se presupune până la zece procente pentru 2008/2009. Asta înseamnă: 140.000 de cambodgieni au fost deja strămutați din țara lor sau sunt amenințați cu strămutarea.

În mai 2009, guvernul cambodgian va trebui, prin urmare, să abordeze întrebări critice cu privire la problema terenurilor și la punerea în aplicare necorespunzătoare a legilor relevante în fața Comitetului Pactului CES de la Geneva. După ce guvernul a prezentat primul său raport de stat cu 15 ani întârziere, societatea civilă cambodgiană lucrează la raportul său paralel. Multe organizații neguvernamentale speră că audierea din fața organismului internațional va trezi națiunile donatoare, care plătesc jumătate din bugetul național cambodgian. Mai multă presiune ar trebui să vină din partea acestora, astfel încât Cambodgia să nu își îndeplinească obligațiile de raportare pe hârtie, ci să aibă și voința politică de a asigura accesul real la pământ și resurse naturale pentru locuitorii săi.

Autorul este pentru Serviciul German de Dezvoltare (DED) din Cambodgia și lucrează cu organizații neguvernamentale care susțin accesul la pământ.

Sursă:
FoodFirst - revista FIAN pentru economie,
drepturile omului sociale și culturale, nr. 1/2009, p. 9
Publicat de: FIAN-Deutschland e.V., Briedeler Strasse 13, 50969 Köln
Tel. 0221/702 00 72, Fax 0221/702 00 32
E-mail: [email protected]
Internet: www.fian.de

Frecvență: trei numere/an
Preț unic: 4,50 euro

publicat în Schattenblick pe 1 iulie 2009