Endocardită

A Endocardită sau Inflamația mucoasei inimii este o boală inflamatorie rară a căptușelii interioare a inimii (endocard), care este adesea asociată cu modificări legate de inflamație în cuspizii valvei și poate deteriora valvele cardiace. De aceea se mai numește Inflamația valvei cardiace cunoscut. În timp ce endocardita era cauzată de febră reumatică, endocardita se datorează acum din ce în ce mai mult din cauze bacteriene.

Cuprins

Ce este endocardita?

Endocardita este o boală inflamatorie a căptușelii interioare a inimii (endocard), care poate duce la modificări inflamatorii la nivelul cuspizilor valvei și la defecte ale valvei cardiace. În funcție de cauza de bază, se face distincția între endocardita abacteriană sau reumatică infecțioasă sau bacteriană și postinfecțioasă, fiecare dintre acestea manifestându-se pe baza diferitelor simptome.

Endocardita infecțioasă (bacteriană) este asociată cu febră, senzație de slăbiciune, scădere în greutate, transpirații nocturne, anemie și ocazional probleme cardiace și articulare. Febra, poliartrita (durerea articulară) a articulațiilor mai mari cu sensibilitate, erupții cutanate în formă de inel și noduli subcutanati (noduli Osler), precum și un sentiment general de slăbiciune sunt simptome caracteristice ale endocarditei reumatice.

cauzele

Endocardita bacteriană rezultă de obicei din colonizarea valvelor cardiace de către agenții patogeni bacterieni precum Staphylococcus aureus, streptococii sau enterococii. Supapele cardiace pre-deteriorate sunt deosebit de expuse riscului.

La o persoană sănătoasă, bacteriile care circulă în fluxul sanguin sunt de obicei inofensive de către sistemul imunitar propriu al corpului, în timp ce endoteliul (căptușeala vaselor de sânge) a valvelor cardiace este rezistent la acești agenți patogeni bacterieni. Dacă, pe de altă parte, valvele cardiace sunt deteriorate ca urmare a stenozei valvei aortice, a valvei cardiace artificiale, a unei boli endocardite anterioare sau a unui defect congenital al inimii, bacteriile se pot așeza pe valvele cardiace și pot duce la reacțiile inflamatorii caracteristice endocarditei.

Dacă există un sistem imunitar slăbit sau dependență de droguri, ciupercile pot provoca endocardită pe lângă agenții patogeni bacterieni. Endocardita bacteriană, care este mai rară în această țară, se datorează etiologic unei dereglări a sistemului imunitar al organismului ca urmare a febrei reumatice postinfecțioase (după o infecție streptococică). Anticorpii formați împotriva streptococilor sunt direcționați împotriva structurilor proprii ale corpului, cum ar fi endocardul, îl deteriorează și provoacă endocardită.

Puteți găsi medicamentele aici

Simptome, afecțiuni și semne

Simptomele endocarditei depind de tipul bolii. Medicii fac diferența între inflamația cardiacă acută și subacută. Extinderea bolii joacă, de asemenea, un rol important.

Dacă este vorba de o endocardită bacteriană acută, pentru care stafilococii sunt responsabili în majoritatea cazurilor, apar simptome care apar brusc și au un curs rapid. Aproximativ 80-90% dintre toți bolnavii suferă de frisoane, febră și bătăi cardiace accelerate (tahicardie). Transpirațiile nocturne și sentimentele de frig apar, de asemenea, în 40 până la 75 la sută din toate bolile.

Aproximativ 25 până la 50% dintre pacienți suferă de disconfort, scădere în greutate, anemie (anemie), artralgie și pierderea poftei de mâncare. În plus, poate duce la înnorarea conștiinței, hemoragii, microembolisme la nivelul retinei oculare, precum și dureri de cap și dureri ale corpului. În plus, sunt posibile dificultăți de respirație și modificări ale pielii, cum ar fi sângerări minore.

Cu toate acestea, forma subacută, care urmează un curs târâtor, este mai frecventă. Dezvoltarea simptomelor nespecifice este tipică pentru această variantă. Acestea pot fi oboseală, epuizare, o ușoară creștere a temperaturii corpului și o reducere a performanței. Pigmentul roșu din sânge scade, de asemenea.

Dacă endocardita persistă pe o perioadă lungă de timp, simptomele insuficienței cardiace amenință. În plus, există riscul unei inflamații reînnoite pe valva cardiacă deteriorată anterior, care va deteriora permanent valvele cardiace.

Diagnostic și curs

Deși simptomele endocarditei sunt de obicei nespecifice și seamănă cu alte boli infecțioase febrile, acestea, în combinație cu zgomotele valvului cardiac, pot fi o indicație inițială a prezenței bolii.

Diagnosticul este confirmat de detectarea agentului patogen din ser prin hemoculturi repetate. În plus, se poate determina o rată crescută de sedimentare, leucocitoză (creșterea numărului de leucocite în sânge), precum și anemie și o scădere a albuminelor. O ecocardiografie (EKG) (examen cu ultrasunete cardiace), în special așa-numita ecocardiografie transesofagiană printr-un tub prin esofag, permite să se facă afirmații despre modificările valvelor inimii.

Cursul și prognosticul endocarditei depind în mare măsură de începutul terapiei. Endocardita are un prognostic bun dacă este diagnosticată și începe devreme.

Când trebuie să mergi la medic?

Deoarece endocardita poate fi fatală, un medic trebuie consultat de îndată ce se suspectează o problemă gravă. Acest lucru se exprimă ca murmururi cardiace neobișnuite, febră sau o stare generală de rău. Dacă sunteți obosit, epuizat sau rămâneți slab, există motive de îngrijorare care trebuie examinate și clarificate.

Dacă aveți dureri la nivelul capului, oaselor sau articulațiilor, ar trebui să consultați un medic. Dacă durerea se răspândește sau se intensifică, este nevoie de un medic. Înainte de a lua un medicament pentru durere, trebuie consultat un medic pentru a clarifica în prealabil orice reacție adversă. Tulburările ritmului cardiac, un puls crescut sau o inimă în cursă sunt considerate neobișnuite. Acestea trebuie examinate de îndată ce persistă câteva zile.

Dacă fenomene precum frisoanele sau transpirația apar în condiții normale de temperatură, trebuie consultat un medic. Modificările pielii, sensibilitatea la atingere sau fluctuațiile de temperatură trebuie discutate cu un medic. Dacă observați orice roșeață sau umflare a pielii, trebuie să informați un medic. O scădere a nivelului normal de performanță, probleme de concentrare și tulburări de somn persistente pot duce la complicații suplimentare fără tratament medical. Prin urmare, este recomandabil să consultați un medic dacă simptomele se repetă pe parcursul a câteva săptămâni.

Tratament și terapie

În endocardita bacteriană, antibioticele cu doze mari sunt perfuzate intravenos, în funcție de agentul patogen de bază, care a fost determinat în prealabil folosind hemoculturi. Scopul terapiei cu antibiotice este eradicarea (eliminarea completă) a agentului patogen subiacent, reducerea riscului unei embolii septice și reducerea la minimum a deteriorării valvelor cardiace și a structurilor adiacente.

Terapia cu antibiotice intravenoase durează câteva săptămâni (patru până la șase săptămâni) și apoi trebuie continuată pe cale orală, dacă este necesar. Dacă agenții patogeni sunt încă detectabili în ser în ciuda tratamentului cu antibiotice intravenoase, dacă febra este persistentă, dacă există insuficiență cardiacă sau dacă se poate determina o răspândire locală a infecției cu formare de abces, este necesară o intervenție chirurgicală cardiacă pentru repararea sau reconstrucția valvelor cardiace.

În plus, în cazul insuficienței acute aortice sau a valvei mitrale severe în combinație cu edem pulmonar sau șoc cardiogen (scăderea rapidă a capacității de pompare a inimii), se efectuează imediat o operație și se repară sau se înlocuiesc valvele cardiace afectate. Postoperator, terapia cu antibiotice intravenoase este continuată timp de cel puțin două săptămâni.

În endocardita abacteriană (reumatică), penicilina (antibioticul) este utilizată pentru eradicarea infecției streptococice și medicamentele antiinflamatoare precum acidul acetilsalicilic sau preparatele de cortizon sunt utilizate pentru a reduce simptomele reumatice. Dacă valva cardiacă este grav deteriorată, poate fi necesară o intervenție chirurgicală (de obicei înlocuirea valvei) în cazul endocarditei reumatice.

Outlook și prognoză

Endocardita este o afecțiune care poate pune viața în pericol. Cursul și prognosticul depind totuși de diverși factori. Fără tratament, boala duce adesea la moarte sau insuficiență cardiacă severă, care ulterior se termină adesea cu moartea. Endocardita acută poate duce la complicații care trebuie tratate rapid prin terapie intensivă. Aceste complicații includ embolii, răspândirea germenilor la alte organe cu formare de abces, sepsis (otrăvirea sângelui) și distrugerea valvelor cardiace.

Embolismele pot duce la accidente vasculare cerebrale, embolii pulmonare sau infarcturi renale. Alte organe sunt deteriorate de răspândirea germenilor. În cazurile severe, sepsisul se dezvoltă, ceea ce poate duce la insuficiență multiplă a organelor. Dar formele cronice de endocardită sunt, de asemenea, foarte periculoase. Pe termen lung, s-ar putea dezvolta insuficiență cardiacă severă, care ar putea face ulterior necesar un transplant de inimă.

Deteriorarea consecințelor poate apărea și în cazul tratamentului intensiv al endocarditei. Aici, prognosticul depinde, printre altele, de momentul diagnosticului și de începerea tratamentului. De asemenea, joacă un rol major, indiferent dacă endocardita este infecțioasă sau neinfecțioasă. Mai mult, bolile cardiace anterioare, vârsta pacientului și starea sistemului imunitar au o influență majoră asupra evoluției ulterioare. Alte afecțiuni preexistente, cum ar fi diabetul zaharat, sunt de asemenea de mare importanță.

Puteți găsi medicamentele aici

prevenirea

Profilaxia endocarditei este indicată în special persoanelor cu valve cardiace deteriorate anterior. În acest scop, antibioticele (penicilina, clindamicina) sunt administrate înainte de intervențiile medicale prin care bacteriile pot pătrunde în sânge (de exemplu, intervenții dentare, îndepărtarea amigdalelor, lungoscopie) pentru a preveni endocardita.

Dupa ingrijire

În cazul endocarditei, persoana afectată are doar opțiuni foarte limitate de îngrijire ulterioară. Această boală trebuie în primul rând tratată în totalitate de un medic, deoarece altfel, în cel mai rău caz, persoana în cauză poate muri. Cu cât este detectată mai devreme endocardita, cu atât este mai bună evoluția acestei boli.

În majoritatea cazurilor, această boală este tratată cu ajutorul medicamentelor și, în special, a antibioticelor. Pacientul trebuie să acorde atenție instrucțiunilor medicului și să se asigure că sunt luate în mod regulat. Trebuie menționat aici că alcoolul nu trebuie băut în acest timp, deoarece poate reduce efectul.

Dacă simptomele nu dispar după câteva zile, un medic trebuie să fie consultat din nou pentru a preveni deteriorarea ulterioară a valvei cardiace. Chiar și după un tratament de succes, examinările periodice sunt utile pentru a detecta deteriorarea inimii. În timpul tratamentului, pacientul trebuie să-l ia ușor și să se odihnească cât mai mult posibil. Inima nu este stresată inutil, astfel încât activitățile stresante ar trebui evitate.

Puteți face asta singur

Endocardita este o inflamație care afectează inima și este declanșată de o colonizare bacteriană sau o infecție fungică. Afectează în principal căptușeala interioară a inimii și valvele inimii. Pacienții cu defecte congenitale ale inimii și ale valvei cardiace, precum și boli de inimă apărute pe parcursul vieții sunt deosebit de expuși riscului. Cu toate acestea, endocardita poate afecta pe oricine.

Simptomul poate fi prevenit prin diferite măsuri de auto-ajutorare. Cei afectați ar trebui să asigure o igienă personală aprofundată, în special în munca de zi cu zi. Îngrijirea dentară adecvată este, de asemenea, o parte importantă, deoarece numeroase bacterii intră în sânge prin gură.

Auto-ajutorarea include, de asemenea, o dietă sănătoasă, echilibrată, cu conținut scăzut de grăsimi și bogată în vitamine. Pentru a menține sistemul imunitar în formă, este necesar să se abandoneze obiceiurile proaste, cum ar fi fumatul, consumul excesiv de alcool, consumul de droguri și medicamente.

Dacă simptomul izbucnește, serviciul imediat de urgență medicală trebuie inițiat dacă vă simțiți rău. Auto-ajutorarea ar trebui să se limiteze la igiena fizică și la un comportament prudent în viața de zi cu zi. Pacienților cu risc și cei afectați li se poate emite un card cardiac. Deoarece endocardita este tratată cu antibiotice, acestea pot fi luate ca un preparat de urgență atunci când sunteți afară și dacă suspectați un focar sau înainte de tratamentul dentar. Medicamentul este notat în cardul cardiac.