Psihoterapia obezității

Herpertz, Stephan

Cuvinte cheie: obezitate, psihoterapie, tulburări alimentare, supraponderalitate, terapie comportamentală

rezumat
Psihoterapia obezității
Excesul de greutate și obezitatea sunt răspândite pe scară largă în toate țările industriale și sunt asociate cu numeroase probleme de sănătate, precum și cu stres psihosocial masiv. Pe lângă o dispoziție ereditară, etiologia complexă a obezității este determinată în principal de stilul de viață în care problemele intrapsihice și interpersonale se îmbină. Un sentiment fizic inadecvat de bunăstare duce adesea la stres psihic la persoanele obeze. În special femeile obeze suferă de o lipsă de stimă de sine datorită nu în ultimul rând siluetei subțiri ideale propagate în națiunile industriale occidentale. În
colectivul de persoane obeze, un subgrup de persoane obeze trebuie presupus pentru care consumul de alimente servește pentru a elibera tensiunea sau arhiva cel puțin un răgaz temporar al sentimentelor disporice. Terapia comportamentală cognitivă reprezintă o metodă acceptată de tratament în cadrul terapiei multimodale a obezității. Luând ca exemplu consumul excesiv, consumul excesiv a fost determinat ca a treia tulburare a alimentației după anorexie și bulimie, sunt descrise aspectele diagnostice și terapeutice ale persoanelor cu obezitate psihogenă în primul rând.

Cuvinte cheie: obezitate, psihoterapie, tulburări alimentare, supraponderalitate, terapie comportamentală

Manuscris trimis: 10 iulie 2002, acceptat:
7 ianuarie 2003

Cum este citat acest articol:
Dtsch Arztebl 2003; 100: A 1367-1373 [numărul 20]

Numerele între paranteze se referă la bibliografie, care este disponibilă de la autor sau pe internet la www.aerzteblatt.de/lit2003.

Adresa autorilor:
Priv.-Doz. Dr. med. Stephan Herpertz
Clinica de Medicină Psihosomatică
și psihoterapie
Clinici renane
Spitalul Universitar Essen
174
45147 Essen
E-mail: [email protected]

Caseta de text 1
Exemplu de oferte convenționale de tratament comportamental (Aripa 1998)

- Tratamentul se efectuează în grupuri de 10 până la 20 de pacienți.
- „Programul de tratament” cuprinde o secvență de „unități didactice” structurate pre-planificate (unitatea didactică 1 în săptămâna 1, unitatea 2 în săptămâna 2 etc.)
- Nu există nicio orientare către circumstanțe și nevoi individuale. (Pacientul a înțeles conținutul unei „lecții” înainte de a trece la următoarea?)
- De regulă, este o echipă de tratament formată din membri ai diferitelor grupuri profesionale care se rotesc în funcție de subiect.

Caseta de text 2
Criterii de cercetare pentru tulburarea de alimentație excesivă conform DSM-IV (APA 1994)

- Episoade repetate de „binge eating”. O „criză” se caracterizează prin:
- Consumul unei cantități de alimente într-o perioadă de timp definibilă, care este cu siguranță mai mare decât ar mânca majoritatea oamenilor.
- Senzație de pierdere a controlului asupra alimentelor
- „Crizele de hrănire” apar împreună cu cel puțin trei dintre următoarele simptome:
- Mănâncă mult mai repede decât în mod normal
- Mănâncă până la o plinătate neplăcută
- Consumați cantități mari fără să vă simțiți foame fizic
- Mănâncă singur, din jenă la cantitatea pe care o mănânci
- Depresie, dezgust sau vinovăție după „consumul excesiv”.
- Există un nivel clar de suferință din cauza „atacurilor hrănitoare”.
- „Crizele de hrănire” apar în medie în cel puțin două zile pe săptămână timp de șase luni.
- „Episoadele de hrănire” nu sunt asociate cu utilizarea regulată a măsurilor de contrareglare necorespunzătoare și nu apar exclusiv în cursul anorexiei sau bulimiei nervoase.